Stiri

MAD TALKS – MIHAI SORA, 21 octombrie, Timisoara

un proiect al Asociatia Culturala Contrasens
Curator Dana Sarmes
Moderator Marcel Tolcea

INVITAȚII MAD
Mihai ȘORA

Societatea deschisă e marca lui Karl Popper, iar starea de deschidere e marca lui Mihai Șora. Pentru un filosof e o atitudine aproape firească, o formă de responsabilitate morală, dar pentru un filosof și un cetățean într-o societate destabilizată, e un parcurs mai dificil de conceput. Un reper incontestabil de demnitate morală și intelectuală ce se manifestă prin seninătate, Mihai Șora jonglează cu verbele „a fi, a avea și a face” care se transformă în atitudini însușite de tinerele generații. 

Mihai Șora (n. 1916) este filosof și eseist. În 1934, intră simultan la trei facultăți: matematică, filosofie și drept; studiază filosofia la Universitatea din București (1934–1938), apoi, bursier al Institutului Francez, pleacă la Paris pentru doctorat, având drept temă de cercetare noțiunea de „har“ la Pascal. În iunie 1940, părăsește Parisul aflat sub iminența ocupației naziste, iar, după multe peregrinări în Zona Liberă, ajunge la Grenoble, unde concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, apărută la editura Gallimard, în 1947. În anii războiului, intră în Rezistența franceză și în Partidului Comunist Francez, aripa rezistentă din zona sudică. După război, devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (C.N.R.S.); i se propune cetățenia franceză, pe care însă o refuză, nedorind să renunțe la cea română. În august 1948, după zece ani de absență, revine în România pentru a-și revedea părinții; în drumul de întoarcere spre Franța, la granița cu Ungaria, este arestat, din ordinul Anei Pauker, întors sub escorta unui securist la București, unde va rămâne sechestrat timp de câteva luni, cu obligația de a traduce în franceză documentele Statului român pentru Conferința de Pace. Un an mai târziu, aflat sub supraveghere, cu domiciliu forțat la București, autoritățile române îi permit să-și recupereze familia rămasă în Franța – soția și doi copii. Refuză să scrie texte omagiale, de sprijin sau legitimare a regimului dictatorial din România ori a figurilor sale politice. Se dedică unei vaste activități editoriale, regândind din temelii colecția „Biblioteca Pentru
Toți“ (B.P.T.), în care vor apărea, în următoarele decenii, cele mai importante cărți ale culturii universale și autori precum Immanuel Kant, Marcel Proust, Lev Tolstoi sau Johann Wolfgang von Goethe. La sfârșitul anilor ’70, după decenii de tăcere, începe să publice dialoguri filosofice în reviste literare, care, mai târziu, vor alcătui cărți de referință în filosofia românească. După 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu de după Revoluție și singurul ministru care a demisionat din guvern, protestând în urma mineriadei din 13–15 iunie 1990. Ulterior, a refuzat să mai ocupe vreo funcție în administrația oficială. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române. În anul 2018, face parte din grupul de inițiativă „Fără penali în funcții publice“, o campanie care își propune modificarea Constituției astfel încât să fie introdusă interdicția ocupării, de către condamnați penal, a funcțiilor publice alese.
————————–————————–
The open society is the brand of Karl Popper, and the continuous state of being open is Mihai Sora’s. For a philosopher, this is an almost natural attitude, a form of moral responsibility, but for a philosopher and a citizen in a destabilized society, it is a more difficult course of action and of living to conceive. An indisputable landmark of moral and intellectual dignity that manifests itself in serenity, Mihai Sora juggles with the verbs „to be, to have and to do” which turns into attitudes appropriated and assumed by younger generations.

Mihai Sora (born 1916) is a philosopher and essayist. In 1934, he simultaneously enrolled in three universities: mathematics, philosophy and law; he studied philosophy at the University of Bucharest (1934-1938), then he received a scholarship from the French Institute, leaving for Ph.D. in Paris, having as a research theme the notion of „grace” at Pascal. In June 1940, he left Paris under the imminent Nazi occupation, and after many wanderings in the Free Zone, he reached Grenoble, where he conceived his first book, Du dialog intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, published at the Gallimard publishing house in 1947. In the years of the war, it enters the French Resistance and the French Communist Party, the strong wing of the southern area. After the war, he became a researcher at the National Center at Recherche Scientifique (C.N.R.S.); he is offered French citizenship, but he refuses, not wanting to give up the Romanian one. In August 1948, after ten years of absence, he returned to Romania to meet his parents; on the way back to France, on the border with Hungary, he is arrested, on the order of Ana Pauker, returned under the escort of a security guard in Bucharest, where he will remain seized for several months, with the obligation to translate into French the documents of the Romanian State for the Peace. A year later, under Romanian supervision, with forced domicile in Bucharest, the Romanian authorities allow him to recover his remaining family in France – his wife and two children. Refuses to write homage, support or legitimacy texts of the dictatorial regime in Romania or its political figures. He dedicates himself to a wide range of editorial activities, rethinking the collection „The Library for All” (BPT), in which the most important books of universal culture and authors such as Immanuel Kant, Marcel Proust, Lev Tolstoi or Johann Wolfgang von Goethe. In the late 1970s, after decades of silence, he began publishing philosophical dialogues in literary journals, which later will be the reference books in Romanian philosophy. After 1989, he was the founding member of the Social Dialogue Group, Education Minister in the first democratic government since the Revolution, and the only minister who resigned from the government, protesting from the Ministries of June 13-15, 1990. He later refused to occupy any function in the official administration. Since 2012, he is an honorary member of the Romanian Academy. In 2018, he took part in the Initiative Group „Without Criminals in Public Functions”, a campaign that proposes to amend the Constitution so as to introduce a ban on the employment of criminal elected officials by criminal convictions.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *